Skip to content

Radu Botar

default color cyan color green color brick color
Home arrow Critici
| Imprimare |
 
DIN CRONICA VREMURILOR
Radu Botar
“...Radu Botar un actor foarte matur joaca escelent partitura lui Eliabar,(n.n. Hotul de margaritare de Valeriu Anania) fiul mai mic, risipitorul. Patetic, mereu in ‘manusa’ rolului, cu un simt deosebit al dramaticului Radu Botar isi va ‘aranja’ in partea a doua a piesei chiar un recital. Trufas sau pocait, pierdut in lume sau revenit, Eliabar este Elibar si el este Radu Botar…”
(ADEVARUL DE CLUJ, 19 noiembrie 1992 – Meditatie langa un text biblic – Dorin Serghie)


“…Prezenta cea mai originala a intregii manifestari a fost izbutita de Radu Botar, de la Teatrul de Stat din Turda. Practic, recitalul sau a durat vreo trei zile (…) un recital memorabil compus, in marea lui majoritate, din texte de Nichita Stanescu si Luigi Pirandello : Din punct de vedere. Fara indoiala, evolutia lui ar fi intrunit aprecierile cele mai favorabile (inclusiv premiul obtinut – n.n. Premiul I -) chiar daca n-ar fi fost precedata de insistenta pregatire extrascenica. Socotim insa ca Radu Botar a brevetat, cu inteligenta si, nu in ultimul rand, cu umor de buna calitate, o formula de recital complex, din pacate cu valoare de unicat…”
(TEATRUL AZI, Nr. 9 – 10 / 1991  Din articolul “Asta-i situatia! – Constantin Paiu)


“…Iaca, a doua zi, in holul Teatrului ‘Bacovia’ unde de doua zile se desfasoara Gala recitalurilor dramatice, il revad pe tanarul nefericit (…) A treia zi il descopar iar pe ciudatul personaj(…) ‘Nu’, nu asta-i poezia, vrea sa zica tanarul pribeag, revoltat, infuriat, rugator si neputincios totodata. Sala inmarmureste (…) ‘Din punct de vedere al copacilor, al…’continua nebunul cu aceeasi tonalitate patetica, de om cu mintile ratacite (…) Apoi iata-l intorcandu-se brusc, pe calcaie si recitand, cu acelasi patos si daruire, torcandu-si firul versului intr-o inlantuire fara gres si purtandu-l prin tot curcubeul de nuante posibile (…) Aici, sub lumina reflectoarelor, intr-o extraordinara betie a absolutului, se cufunda in filosofia personajului ‘Henric IV’ a lui Pirandello, osciland cu maiestrie pe puntea  atat de fragila dintre nebunia autentica si disimulare, intr-un recital actoricesc magnific, neasteptat, extraordinar. Era deci recitalul actorului Radu Botar de la Teatrul de Stat din Turda care se incheie apoteotic, intr-un adevarat, de necrezut triumf, in uralele celor care au avut norocul sa-l vada. Cel mai original si mai percutant recital pe care l-am vazut, fratilor, in viata mea…”
(ROMANUL – magazin cultural – Nr.7 din 27 martie 1992. Din articolul “La hanul Ancutei”- Dimitrie Roman)


“…Radu Botar, in Jacques,(n.n.‘Medor’ de Roger Vitrac) sotul, e un actor de verva, natural, care lasa impresia ca rolul ii vine manusa, ca nu i-a ridicat probleme, desi nu se stie daca nu a fost tocmai invers…”
(LITERATORUL Nr.1 / 1994 Din articolul “Bursa artelor si spectacolelor” -  Ion Cocora)


“…Radu Botar – un Chiriac viguros, gata in orice clipa sa-si sloboada nadragii pentru a corespunde practic pasiunii inflacarate pentru Veta – face un cuplu admirabil cu Nina Antonov - o Veta temperametoasa, prefacuta ca o pisica- imprimind spectacolului un ritm cu adevarat alert, in maniera operetistica…”
(STEAUA Nr.10 – 11 / 1995 Cronica semnata de Constantin Cublesan la ‘O noapte furtunoasa’ de I.L.Caragiale)


“…Inca o data Radu Botar (Felix) a fost (chiar dupa declaratiile regizorului) o revelatie. Personajul Felix e o ambiguitate umana perfecta, ceva intre barbatul ce a invatat sa fie ‘muiere’ de la nevasta-sa si ‘teroristul’ masculin care intelege problemele esentei femeiesti. Sunt convins ca Radu Botar, care este un actor perfectibil prin precizia si nuantele ce tasnesc din sufletul sau, un om care merge pe scena cu acelasi firesc al plimbarii prin parc, intr-o mare dorinta de a nu scapa din mana personajul, va fi pana la urma ceea ce se numeste un actor. El este nascut pentru aceasta ‘sfanta scandura’ a teatrului…”
(ADEVARUL DE CLUJ  octombrie 1991 “Barbati fara neveste” de Neil Simon  - Dorin Serghie)


“ Dorinta expresa a regizorului (…) de a face cu Antigona lui Sofocle un spectacol cat mai socant actualizat l-a condus la restructurarea textului de asa maniera incat personajul central a devenit Creon, iar tema, tirania (…) Roluri mentionabile fac toti interpretii, chiar daca partiturile unora au fost mult imputinate de foarfecele si pixul regizorului(…) in timp ce Radu Botar (Corifeul si Hades – inventat de regizor) reuseste cea mai consistenta si nuantata prestatie din aceasta premiera.
(PRIVITOR CA LA TEATRU –Cronici teatrale. Editura ‘Solstitiu’ – Satu Mare, 2004)


“…Radu Botar este imaginea insasi a esecului : garbovit, imbatranit inainte de vreme, meschin si cusurgiu (n.n. In “Cotele apelor Dunarii” de Cornel Udrea, regia Andrei Mihalache la Teatru de Nord Satu Mare)….”


“…Protestul atinge absurdul: sinucigasii ar trebui pedepsiti cu moartea pentru ca incalca porunca divina. Aici protagonistul este Radu Botar, diferentiat in toate cele trei roluri (procurorul, presedintele, preotul) dar cu o preferinta vadita pentru rolul mai gras al procurorului pe care-l imbogateste cu discrete rictusuri si sticliri maniacale….(n.n. In “Ingerul electric” de Radu Macrinici, regia Ovidiu Caita la Teatru de Nord Satu Mare)…”
(CONVORBIRI LITERARE, martie 2006 Rubrica “Arte” – Mircea Ghitulescu)


“…Suntem pe nava, ni se aduce ceai si aflam primele intamplari din viata lui Novecento, in spectacolul omonim de la Teatrul de Nord din Satu Mare, in regia lui Ovidiu Caita. Un actor complet, cu calitati uriase, stapan pe toate registrele, Radu Botar, este protagonistul monologului dramatic colorat actoriceste in toate formele seductiei actoricesti. Caci, inteligenta regizorului a fost sa speculeze remarcabilul talent al acestui actor, dar si farmecul binecunoscutei povesti a lui Alessandro Baricco (…) Cu conventia la vedere, cu schimbari de costum sub ochiul publicului, Novecento de la Satu Mare este un spectacol-periplu prin toate genurile pe care le poate performa un actor: de la comic la liric, de la sarcastic la ludic. Iar Radu Botar e un actor complet care debordeaza de energie, dar isi dozeaza perfect efectele. Printr-un exersat simt al masurii artistul isi cuantifica patosul, iar impresionanta vitalitate si-o dubleaza cu o tehnica impecabila.  Novecento interpretat de el ramane unul dintre cele mai bune one-man-show-uri din Romania la ora actuala.”
(ADEVARUL LITERAR – 11 feb.2006  “De la patetismul bine tinut in frau…”- Cristina Rusiecki)
 
"...Figură tutelară a familiei, exultă, în acest joc, graţie loviturilor de expert aruncate împotriva ginerelui etern indolent, etern nepăsător faţă de cele două femei, etern interesat doar de meciul de fotbal. Specimenul respectiv este fabulos interpretat de Radu Botar, cu un registru actoricesc extrem de larg. Compromis, mizerie şi nimicnicie, o omenie răcită, asezonată cu multe şi mărunte laşităţi, sunt datele caracteriale pe care Radu Botar îşi construieşte, excelent, personajul rupt din realitate..."
(Ping-pong cu venin - Cotele apelor Dunării - februarie 2006 - Cristina Rusiecki; www.liternet.ro )


“Premiera aceasta (n.n. Gaitele de Al.Kiritescu) este nu numai rodul unei ambitii, cum a spus inimosul si talentatul regizor Radu Botar ci si rezultatul combinat al unor suflete mari (…) Toti actorii au avut aceasta ambitie de a dovedi ca se poate face teatru si in diaspora, pentru diaspora, si al acestei generozitati si daruiri sufletesti atat de evidente…”
(KARPATYA – Decembrie 2006 Buletinul Info.al Diasporei Romanesti din Istanbul- Turcia. Din articolul semnat de Prof.univ.dr. Mihai Maxim, Directorul Institutului Cultural Roman “Dimitrie Cantemir”- Istanbul)


“Premiera de astazi pentru mine este o bucurie (…) felicitariele si multimirile mele se indreapta catre regizorul spectacolului (n.n. Gaitele de Al.Kiritescu) dl. Radu Botar…”
(KARPATYA – Decembrie 2006.Bultetinul Info. al Diasporei Romanesti din Istanbul – Turcia. Din articolul semnat de Asist.univ.drd. Silvana Rachieru, Institutul Cultural Roman ‘Dimitrie Cantemir”-Istanbul)


“Foarte multe emotii, desi nu am fost personal implicata in realizarea acestui proiect, am fost mandra sa fiu ‘ambasadoarea’ unui succes extraordinar…(n.n Gaitele de Al.Kiritescu)
(KARPATYA – Decembrie 2006. Buletinul Info.al Diasporei Romanesti din Istanbul – Turcia. Din articolul semnat de Lector univ. Adriana Raducanu – Univeritatea Yeditepe din Istanbul)
 
 
 "Radu Botar, flexibil în nuanţarea replicilor, accede la un joc dezinvolt, preluând sarcinile rolului din mers, dar acordându-le, pe rând, importanţa cuvenită. El înaintează cu tact studiat spre conturarea unui personaj avar şi grobian în esenţă, dispus la perversiunea autoamăgirii continue. Trăieşte din propriile lui închipuiri pe care le povesteşte cu emfază. Nu e de mirare că devine un studiu de caz, o muză pentru colegul de cameră care lucrează în secret la o carte. Îşi ascunde banii trudnic obţinuţi într-un căţeluş de pluş, cumpără conserve pentru câini pentru că sunt mai ieftine şi când nu mai vede nici o cale de ieşire ajunge chiar la un simulacru de sinucidere prin spânzurare. Demascarea adevărului camuflat naiv în acest hăţiş de falsuri duce la izbucnirea conflictului dintre cei doi sau dintre ei şi lumea de afara, a străinilor. Ei au senzaţia, după cum spune la un moment dat unul dintre ei, "că trăiesc în burta" celor de afară ca nişte microbi, dar nu-şi pot asuma "luxul libertăţii depline". Rămân sclavi în lumea unor străini."
(Zâmbetul amar al înstrăinării în Emigranţii - Adrian Ţion; www.liternet.ro )
 
 
  • Romana
  • Français
botar5.jpg
United States